De ce avem tendinta sa marginilizam persoanele in varsta atat de mult? Ne dam seama ca sunt si ei oameni, insa dupa modul in care ne comportam cu ei, pare ca i-am considera cetatenii de jos ai societatii.
Capacitatea intelectula, de memorare etc scade cu varsta, intr-adevar. S-ar putea sa fie nevoie sa explicam nu doar o data un lucru parintilor, bunicilor etc, mai ales daca este vorba de tehnologie. Rabdarea ne-o pierdem insa imediat, neintelegand cum poate cineva “mare” sa fie atat de confuz in legatura cu anumite subiecte … de parca ar fi copii mici. Adevarul insa, nu este departe. Odata cu inaintarea in varsta, creierul nostru nu mai este cum era candva si nu mai da acelasi randament. Poate ar trebui sa avem ceva mai multa rabdare cu cei in varsta din jurul nostru. La urma urmei, ei au avut rabdare mai multa, cand noi nu stiam absolut nimic, nici sa vorbim, nici sa mergem, nici nimic. Atat de mici eram.
Mersul lor incet este alt lucru pe care ii deranjeaza pe multi. Daca esti pe o alee ingusta si ai in fata ta o femeie in varsta, ai putea la fel de bine sa te opresti pe loc cinci minute si tot ai ajunge-o din urma pana ar iesi ea de pe alee. Din nou, asta e doar biologie. Masa musculara se dezintegreaza treptat, pe masura ce inaintam in varsta. Batrana nu are de ales, decat sa mearga atat de incet.
Ganditi-va ca acesti oameni erau candva perspicace, sefi de promotii, militari, profesori, sefi de firma, sportivi. Nu au fost dintotdeauna asa. Privirile urate pe care le oferim, alaturi de comentarii precum “babo” sau “mosneagule” cand ne calca pe nervi cu siguranta dor mai mult decat am crede vreodata. Poate e vremea pentru o mica schimbare, daca nu vrem ca atunci cand vom ajunge la varsta lor, sa ne impinga noile generatii pe scari.
