Smart-cardurile devin din ce in ce mai populare datorita marimii compacte si functionalitatilor diverse. Un smart card sau un card rfid este un card din plastic, cu memorie si microprocesor incorporate. Aceste carduri vin in dimensiuni diferite, de la dimensiunile unui card bancar standard, pana la cele de dimensiunea unei cartele SIM. Unele carduri au memorie ne-programabila. Acestea sunt carduri care pot fi doar citite, iar informatia continuta nu poate fi modificata sau manipulata in vreun fel. Cele cu microprocesoare incorporate au si ele diverse functionalitati.
Clasificarea cardurilor in functie de capacitati
Cardurile pe baza de microprocesor au o capacitate mai mare de stocare comparativ cu celelalte tipuri de carduri. De asemenea gradul de securitate oferit este mai mare decat orice alt dispozitiv de stocare date, microprocesorul fiind incastrat in card alaturi de memorie. In functie de domeniul utilizarii lor, aceste carduri pot include si sisteme de criptare pentru securizarea suplimentara a datelor, sau chiar si sisteme de operare ce le pot face multifunctionale.
Cardurile pe baza de memorie sunt folosite pentru aplicatii din cele mai diverse. Aceste carduri pe baza de memorie necesita un card reader pentru manipularea si modificarea informatiilor. Cardurile pe baza de memorie nu au capacitati interne de procesare, neputand fi folosite pentru administrarea datelor continute. Diverse tipuri de carduri si mecanisme de control acces, sisteme de pontaj, cititoare de carduri, de amprente, solutii software si servicii conexe le puteti gasi pe pagina rfidshop official.
In functie de mecanism, cardurile se clasifica dupa cum urmeaza
Carduri de contact – denumite astfel deoarece intra in contact direct cu cititorul. Au de obicei dimensiunile unui card bancar. Un cip metalic este inserat in cardul de plastic, continand microprocesor si memorie sau doar memorie. Utilizarile lor sunt din cele mai diverse, putand fi carduri de securizare a retelelor, carduri de control a accesului, carduri necesare pentru transferuri bancare si tranzactii monetare, chiar si carduri de sanatate.
Carduri fara contact – dupa cum sugereaza si numele, acestea nu trebuie neaparat sa intre in contact direct cu cititorul. Au incorporata o antena care este folosita pentru comunicarea cu cititorul, functionarea acestora bazandu-se pe identificarea pe baza frecventelor radio. Astfel de carduri sunt cele de proximitate, diverse tipuri de carduri de acces si de identificare, tehnologia fiind folosita si pentru pasapoartele electronice.
In cele din urma, cardurile hibride imbina toate aceste tehnologii intr-un singur cip, unele aplicatii necesitand atat tehnologia cardurilor de proximitate, dar si posibilitate de modificare a datelor.
